Incepand cu vara aceasta trecem printr-o perioada in care isi testeaza limitele, incercand sa mute tot ce gaseste si cu cat este mai greu cu atat este mai inversunat.
Masina pe care ar trebui sa se plimbe , este plimbata de multe ori in brate.
Daca gaseste o piatra grea este incantat sa o poata lua de jos.
Trage si impinge copacii mirat ca nu se misca.
Culmea "voiniciei" a atins-o cand plimbandu-ne pe strada , am "ajutat" pe cineva sa aseze lemnele pe care probabil si le cumparase pentru iarna. L-am luat plangand de acolo pentru ca nu mai putea face nimeni treaba, el trebuia sa ridice toate lemnele iar oamenii incepusera sa-si piarda rabdarea.
Asa s-a nascut Hainuta "Sunt Voinic"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu